GREVĂ JAPONEZĂ LA CFR. UN MARE "FÂS" LA CONSTANȚA

Funcționarii de la CFR Infrastructură fac curățenie pe peroane, "că vine domnul ministru" r "E ca pe timpul lui Ceaușescu" - susțin angajații companiei

Nici CFR-ul nu mai este ce a fost în urmă cu 20 de ani, dar nici mișcarea sindicală de azi nu mai seamănă cu cea de altădată. În urmă cu două decenii, miniștrii și guvernul tremurau la auzul cuvântului "grevă". Astăzi nu mai au nicio emoție dacă trenurile circulă sau nu; drept dovadă negocierea noului contract colectiv de muncă s-a împotmolit.

v v v

Ieri, 22 septembrie 2015, a fost prima zi a grevei japoneze organizate de șase federații sindicale feroviare. Acțiunea de protest este un avertisment înaintea grevei generale de la 1 octombrie.

Organizațiile sindicale solicită semnarea contractului colectiv de muncă până cel târziu pe 30 septembrie 2015, creșterea salariilor cu cel puțin 10%, acordarea de tichete de masă pentru toate zilele lucrătoare, alocarea de vouchere de vacanță începând cu 1 ianuarie 2016 și o politică de personal care să asigure funcționarea în bune condiții a transporturilor feroviare.

"Ce mare scofală e cu greva asta japoneză? Cine se teme de o cârpă albă legată la mână?" - se întreabă multă lume. Într-adevăr, o singură banderolă nu sperie pe nimeni, dar când zece sau douăzeci de mii de oameni poartă banderola, se cam schimbă lucrurile. Avertismentul de tip japonez produce efecte abia atunci când reușește să demonstreze hotărârea și solidaritatea unei mulțimi, faptul că aceasta acționează ca o unică voință pentru a schimba lucrurile. De-abia atunci încep să-și facă probleme conducătorii companiilor feroviare, ministrul transporturilor și guvernul.

Cu aceste gânduri am pășit ieri, dimineață, în gara de călători din Constanța. Primul popas l-am făcut în clădirea administrativă, la Sindicatul Mecanicilor de Locomotivă.

"Nu sunt eu liderul de sindicat" - mi-a răspuns bărbatul aflat la un birou, unde răsfoia niște documente. L-am întrebat: "Văd că nu purtați banderolă. Nu participați la greva japoneză?" "Ce grevă, domnule! Asta nu are niciun efect" - și-a destăinuit neîncrederea sindicalistul. Apoi, dându-și seama că l-a luat gura pe dinainte față de un ziarist, a pus punct convorbirii: "Domnule, eu n-am voie să dau declarații; sunt un simplu membru de sindicat. De-abia aștept să ies la pensie." În timp ce părăseam biroul, pe ușă au intrat doi feroviari fără banderole.

Am făcut un tur pe la casele de bilete. Cele mai multe dintre casiere nu purtau banderola albă. Cu greu am descoperit-o pe vreo trei brațe. Pe mânecile albe ale bluzelor abia de se distingea bentița îngustă.

Pe peron, am dat de un lucrător feroviar cât un munte. Observând lipsa semnului alb, l-am întrebat despre grevă. M-a expediat cu un: "Nu știu, domnule, eu sunt de la revizie."

Câteva locomotive erau parcate pe o line auxiliară. Observând mișcare în cabina uneia dintre ele, m-am apropiat. Mecanicul tocmai ieșea din schimb. Nu purta nici el banderola. Omul și-a exprimat neîncrederea în forma de protest de tip japonez: "Nu are nicio eficiență. Ăștia ascultă de noi doar dacă oprim lucrul." La fel ca și ceilalți feroviari cu care încercasem să discut, a refuzat să se prezinte. Avea motivele lui.

La capetele peroanelor, grupuri de femei purtând veste portocalii, reflectorizante curățau iarba răsărită din crăpăturile asfaltului. După îmbrăcăminte, încălțări, fizionomie și mâinile fine, neînvățate cu târnăcopul și lopata, îți dădeai repede seama că sunt funcționare.

Femeile se chinuiau să le vină de hac buruienilor, ba cu hârlețul, ba smulgându-le cu mâna. Una dintre ele, care tocmai ieșise victorioasă din bătălia cu un smoc de iarbă rebelă, a început să facă haz de necaz: "Asta da tehnologie. Trebuie să o brevetăm!"

La câteva dintre femei se putea observa bentița albă, legată cochet la încheietura mâinii, ca o brățară. "Eu cred că și forma asta de protest are efect" - mi-a răspuns o tânără femeie, care mi-a confirmat că ea și colegele sale fac parte din personalul administrativ al CFR Infrastructură. Apoi, a început să își verse focul: "Am fost scoase din birouri să facem curat în gară, că vine domnul ministru, cu trenul de epocă, să inaugureze podul de la Agigea, care-i vopsit doar pe jumătate, de ochii lumii. Este ca pe timpul vizitelor lui Ceaușescu, când legau merele în pom și plantau câmpurile de porumb peste noapte, să aibă tovarășu’ ce vedea. Nu s-a schimbat nimic!"

Într-adevăr, năravul conducătorilor a rămas același, dar starea Căilor Ferate Române s-a schimbat total, în rău. Proasta gospodărire și dezinteresul sunt vizibile la tot pasul. Este suficient să privești bălăriile răsărite printre șinele de cale ferată, locomotivele pline de jeg, peroanele crăpate și mobilierul vandalizat din gară, pentru a-ți da seama care este calitatea managementului din transportul feroviar românesc.

La intrarea în clădirea administrativă a gării, personalul este întâmpinat de o bancă complet distrusă. Șefii de la CFR Infrastructură trec de luni de zile pe lângă ea și nu-i dau nicio atenție. Dar de ce să ne mai mirăm? Ei nu bagă în seamă nici pădurea crescută printre șinele de cale ferată din zona veche a portului Constanța.

Oare la fel de indiferent se va manifesta și ministrul transporturilor, dacă - Doamne ferește! - va dori să inspecteze rețeaua de cale ferată din port?